M

Nicolae MANOLESCU
În actele oficiale Nicolae Manolescu-Apolzan 

 

 27 noiembrie 1939, Râmnicu Vâlcea-23 martie 2024, București 

Şcoala Primară la Clasa de Aplicație a Institutului Teologic din Sibiu (1946-1948), Școala Primară nr. 6, Sibiu (1948-1950), Şcoala Elementară nr. 1, Sibiu (1950-1952), Şcoala Medie nr. 1 (actualmente Colegiul Național „Alexandru Lahovary”) din Râmnicu Vâlcea (1952-1955), Școala Medie Nr. 1 „Gheorghe Lazăr”, din Sibiu (1955-1956).

Facultatea de Filologie a Universității din București (1956-1962); un an, 1958, exmatriculat din cauza dosarului considerat necorespunzător, apoi reînmatriculat.
   Doctor în Litere al Universității din București, cu o teză despre opera lui T. Maiorescu; coordonator științific Șerban Cioculescu (1974).
   Doctor Honoris Causa al universităților: „Vasile Alecsandri” (Bacău), Oradea (2010). Școala Națională de Studii Politice și Administrative (2013), „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca (2013), Bălți (Republica Moldova, 2017), „Ovidius”, Constanța (2022).
   Asistent (1964-1968), lector (1968-1990), profesor (din 1990 până în 2009, la pensionare) la Facultatea de Filologie (din 1990, Facultatea de Litere) a Universității din București.
   Redactor-șef adjunct al revistei „România literară” (1972-1974). Director al revistei „România Literară” (din 1990).
   Ambasador al României la UNESCO, Paris (2006-2015).
   Secretar al Asociației Scriitorilor din București (1990-1994).
  Membru al Asociaţiei Revistelor, Imprimeriilor şi Editurilor Literare (A.R.I.E.L.) (din 2005).
   Președinte al Uniunii Scriitorilor din România (din 2005).
  A condus „Cenaclul de luni”, al studenților din Centrul Universitar București, inițiat de Radu Călin Cristea (1977-1983).
 Moderator al talk show-ul cultural „Profesiunea mea, cultura”, la postul de televiziune ProTV (1997-2000).
   A condus „Întâlnirile «României Literare»” la Clubul „Prometheus” (2002-2007).
   Membru fondator al Alianței Civice (1990).
  A activat în politică, fiind preşedinte al Partidului Alianţei Civice (1991-1997), senator (1992-1996), preşedinte al Consiliului Naţional al Partidului Naţional Liberal (1997-2000).
   Candidat la Președinția României (1992).
   Debut publicistic în „Viaţa Românească” (1961).
 Colaborări la publicații: Cronică literară săptămânală, neîntrerupt, la „Contemporanul”, din 1962 până în 1972, apoi la „România literară”, din 1972 până în 1992, revenind pentru o scurtă perioadă, după 2016, editorialist la „România Literară” (din 1990), „Luceafărul”, „Vatra”, „Convorbiri  literare”, „Steaua”, „Viața românească”, „Amfiteatru”, „Viața studențească”, „Orizont”, „Manuscriptum”, „Cuvântul”, „România liberă”, „Scânteia tineretului” ș.a.
 Volume publicate: Literatura română de azi (1944-1964). Poezia. Proza. Dramaturgia. Încercare de sinteză (în colaborare cu Dumitru Micu; Editura tineretului, București, 1965), Lecturi infidele. Studii de critică literară (Editura pentru literatură, București, 1966), Metamorfozele poeziei (Editura pentru literatură, București, 1968; ediția a doua, Editura Timpul, Reșița, 1996, ediția a treia, Editura Timpul, Iași, 1999), Contradicția lui Maiorescu (Editura Cartea românească, București, 1970; ediția a doua, revăzută, Editura Eminescu, 1973, ediția a 3-a, Editura Humanitas, București, 2000), Teme (Editura Cartea românească, București, 1971), Teme 2 (Editura Cartea românească, București, 1975), Teme 3 (Editura Cartea românească, București, 1978), Teme 4 (Editura Cartea românească, București, 1983), Julien Green şi strămătuşa mea. Teme 5 (Editura Cartea românească, Bucureşti, 1984), O uşă abia întredeschisă. Teme 6  (Editura Cartea românească. Bucureşti, 1986), Desenul din covor. Teme 7 (Editura Cartea românească, Bucureşti, 1988), Teme (în selecția autorului), antologie (Editura Universalia, București, 2000; 2001; Editura Cartea Românească, București, 2016; ediția a IV-a, revăzută, Editura Cartea românească, 2023), Prelegeri de literatură română contemporană – autori și opere, 1944-1974 (în colaborare cu Dumitru Micu; Universitatea din București, 1974), Introducere în opera lui Alexandru Odobescu (Editura Minerva, București, 1976), Sadoveanu sau utopia cărții (Editura Eminescu, București, 1976; Editura Minerva, București, 1993; Editura Paralela 45, Pitești, 2002), Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc (Vol. I – Editura Minerva, București, 1980; Vol. II – Editura Minerva, București, 1981, Vol. III – Editura Minerva, București, 1983; volum integral, Editura Eminescu, București, 1991; Editura 100+1 Gramar, București, 1998, 1999, 2001, 2007), Despre poezie (Editura Cartea românească, București, 1987; ediția a doua, Editura Aula, Brașov, 2002), Istoria critică a literaturii române, volumul I (Editura Minerva, București, 1990; Ediție revizuită, Editura Fundației Culturale Române, București, 1997; Ediție revizuită, Editura Aula, Brașov, 2002), Dreptul la normalitate: Discursul politic și realitatea (Editura Litera, București, 1991), Cărțile au suflet (volum care reia o parte din Teme; Editura Moldova, Iași, 1995), Începuturile literaturii artistice. Prima poezie lirică (Editura 100+1 Gramar, București, 1998; Editura Gramar, București, 2007), Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului (ediție îngrijită de Mircea Mihăieș; Editura Polirom, Iași, 1999; 2003), Poeți romantici (Editura Fundației Culturale Române, București, 1999; 2001), Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu, vol. 1 – Poezia; vol. 2 – Proza, Teatrul; vol. 3 – Critica, Eseul (Editura Aula, Brașov, 2002), Cititul și scrisul  (Editura Polirom, Iași, 2002),  Lectura pe înțelesul tuturor (Editura Aula, Brașov, 2003), Inutile silogisme de morală practică (Editura Albatros, București, 2003), Poeți moderni (Editura Aula, Brașov, 2003), Decalogul criticii literare (Editura Aula, Brașov, 2005), Teme franceze (antologie de Cristina Chevereșan; Editura Institutului Cultural Român, București, 2006), Cum citim (Editura Aula, Brașov, 2006), Andersen cel crud și alte teme (Editura Corint, București, 2006), Începuturile literaturii artistice. Prima poezie lirică (Editura 100+1 Gramar, București, 1998; Editura Gramar, București, 2006; Editura Gramar, București, 2007), Istoria critică a literaturii române. Cinci secole de literatură (Editura Paralela 45, Pitești. 2008, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Cartea Românească, București, 2019), Viață și cărți. Amintirile unui cititor de cursă lungă (Editura Paralela 45, Pitești, 2009; 2010; 2015), Povești pentru oameni mari (Editura Mașina de Scris, București, 2011), Istoria literaturii române pe înțelesul celor care citesc (Editura Paralela 45, Pitești, 2013).
French Themes (transl. by Alistair Blyth and Simona Vilău; University of Plymouth Press, Plymouth, 2011), Sujets français. Anthologie d’essais (trad. Dominique Ilea; Ginkgo, Paris, 2013). 

Coordonator (autori: Ioana Niculescu, Nicolae I. Nicolae, Dumitrița Stoica) al manualelor de literatură română pentru clasele a IX-a (1977), a X-a (1978), a XI-a (1979) și a XII-a (1980).
   A coordonat volumul: Cum se scrie un roman? (Editura Cartea Românească, București, 2012).
   Cărți de interviuri: Nicolae Manolescu, Arhivele Paradisului: un dialog cu Mircea Mihăieș (Editura Brumar, Timișoara, 1999), Daniel Cristea-Enache, Convorbiri cu Nicolae Manolescu (Editura Cartea Românească, București, 2017).
   Antologii: Primii noștri poeți (Editura tineretului, București, 1963), Poezia română modernă de la George Bacovia la Emil Botta. Antologie (Editura pentru literatură, București, 1968; Ediția a doua, Editura ALLFA-Paideia, București, 1996).
   Premiul Național al Uniunii Scriitorilor din România. Premiul Uniunii Scriitorilor din România de mai multe ori. Premiul Asociației Scriitorilor din București. Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române. Premiul Asociației Editorilor din România. Premiul A.S.P.R.O. (Asociația Scriitorilor Profesioniști din România). Premiul „Prometheus”.
   Ordinul Național „Steaua României” în rang de Mare Cruce. Ordinul Național „Serviciul Credincios” în rang de Mare Cruce.
   Medalia și titlul „Officier de l’Ordre des Arts et des Lettres (Franța).
   Membru corespondent al Academiei Române (1997), membru titular al Academiei Române (2013).

Marin MARIAN-BĂLAŞA

(a semnat şi Marin Marian, Marin B. Marian)

Născut  la 16 august 1959, în Cluj-Napoca.

A urmat cursurile Grădiniței de Muzică, Liceului de Muzică și Conservatorului de Muzică din Cluj-Napoca (1967-1984).

Specializare pluridisciplinară şi cercetare avansată în SUA (1992, 2001-2002, 2003, 2005) şi India (1994-1995). Stagii de documentare şi cercetare (schimburi interacademice) în Anglia (2000, 2004, 2009), Finlanda (1999, 2001, 2004, 2008), Iran (2000), China, Suedia (1996), Ungaria (1994, 1995), Grecia (1990).

Doctorat la Universitatea din București, Facultatea de Filosofie (estetică), cu teza Baze formale, structură arhitectonică și funcție sacramentală în colinda românească, coordonator Ion Ianoși (1994).

Profesor la Școala Generală Amara (1984-1987). Cercetător științific la Institutul de Etnografie și Folclor „C. Brăiloiu” (din 1990) şi lector la Universitatea de Artă Teatrală Târgu Mureş (2007-2011).

Redactor la revistele „Echinox” (1983-1984), „Revista de Etnografie și Folclor” (1988-2001), „Dreptatea” (1990), „Drama; revistă de teorie şi literatură dramatică editată de Uniunea Scriitorilor din România” (2004-2011). „Redactor-responsabil/editor-in-charge” la „Revista de Etnografie și Folclor/Journal of Ethnography and Folklore” (din 2007), fondator şi redactor al „East European Meetings in Ethnomusicology” (1994-2000), ulterior, „European Meetings in Ethnomusicology” (2001-2007).

Debut publicistic în „Făclia” (1982).

Colaborări la „Muzica”, „Contemporanul-Ideea Europeană”, „Observator Cultural”, „Actualitatea Muzicală”, „Mozaicul”, „Drama”, „Săptămâna Financiară”, „Agora”, „Cultura”, „Helis”, „Revista de Etnografie şi Folclor”, „Revista de Filosofie”, „Revue Roumaine de Science Sociale (Série Philosophie et Logique)”, „CERC”, „Caietele ASER”, „East European Meetings in Ethnomusicology/European Meetings in Ethnomusicology” (Bucureşti, internaţional), „Ethnomusicology” (Urbana, SUA), „Yearbook for Tradtional Music” (SUA), „The World of Music” (Bamberg-Londra), „Music in Art” (New York), „Ethnologia Balkanica” (Munchen-Sofia), „Journal for Musicological Research” (New York-Londra), „Mousiké” (Amsterdam).

Volume publicate: Pasărea Măiastră. Sensul creator al existenţei umane ca revelaţie a folclorului (Editura Minerva, 1991); Chipul Geniului. Eseu despre creativitatea exemplară (Editura Muzicală, 1991); Mitologia oului. (Editura Minerva, 1992); „Oedip” sau despre sensul eroic al existenţei în dramă (Editura Minerva, 1995); Zorile din crepuscul (jurnal demificţional, India 1994-1995) (Editura Herald, 1999); Colinda – epifanie şi sacrament. (Editura Minerva, Colecţia „Universitas”, 2000); Galeria cu revelaţii (proză) (Editura Viitorul Românesc, 2001); Studii şi materiale de antropologie muzicală (Editura Muzicală, 2003); Arte şi extaze în India actuală (Editura „Paralela 45”, Colecţia „Sapientia”, 2007); Omenesc şi ştiinţă. Pagini din subteranul folcloristicii şi muzicologiei româneşti (medalioane, precizări şi dezvăluiri pe marginea Arhivei „Ioan R. Nicola”) (Tradiţii Clujene, Cluj-Napoca, 2011); Muzicologii, etnologii, subiectivităţi, politici (Editura Muzicală, 2011); Ochiul dracului și al lui Dumnezeu (mentalități economice tradiționale) (Editura Muzicală, București, 2021). 

     

    Valentina MARIN CURTICEANU

    Născută la 17 septembrie 1939, Târgu-Mureş, judeţul Mureş.

Studii gimnaziale şi liceale la Turda, judeţul Cluj, „Liceul de fete”, bacalaureat 1955.

Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, specialitatea limba şi literatura română (1955-1959).

Asistent la Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj (1964-1972), asistent (1972-1978), lector (1978-1991), conferenţiar (1991-2001), profesor (2001-2012) la Facultatea de Limba şi Literatura Română, Catedra de literatură română, a Universităţii din Bucureşti, (1972-2001). Profesor la Facultatea de Limbi Străine şi Limba Română a Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti (2001-2012).

Doctorat la Universitatea din Bucureşti, cu o teză despre „Geneza conştiinţei critice, a ideilor, concepţiilor şi a terminologiei literare în cultura română”; coordonator Al. Piru (1980).

Stagiu de documentare la Universitatea Liberă din Bruxelles (1977).

Conferenţiar la Secţia de Romanistică a Universităţii Jagellone din Cracovia (1996 şi 1997).

Debut publicistic cu un studiu despre V. Alecsandri în „Buletinul cercurilor ştiinţifice studenţeşti” (Universitatea Cluj, 1958).

Colaborări la: „Limbă şi literatură”, „Revista de istorie şi teorie literară”, „Analele” Universităţilor Bucureşti, Cluj, Iaşi, „Caiete critice”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Romanica Cracoviensia” (Polonia), „Roumanie d’aujourd’hui”, „România literară”, „Tribuna” ş.a.

Volume publicate: Permanenţă şi modernitate (Editura Eminescu, Bucureşti, 1977); Originile conştiinţei critice în cultura română (Editura Eminescu, Bucureşti, 1981); Critica şi modelul (Editura Eminescu, Bucureşti, 1986); E. Lovinescu, istoric şi critic literar (Editura Univers, Bucureşti, 1998); Configurări ale prozei româneşti în secolul XX (Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2008).

A coordonat Poetica romanului românesc interbelic în texte reprezentative (în colaborare cu Cristina Popa şi Ana Maria Botnaru (Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005).

Contribuţii în următoarele antologii: 100 de ani de la naşterea lui Sextil Puşcariu (1877-1948): comunicările simpozionului din 14-I-1977 (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977), Écrivains roumains d’expression française de Macedonski à Vişniec (coord. Paul Miclău, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2013; Introducere în cultura şi civilizaţia poporului român. Partea a II-a (în colaborare; Editura Universităţii Bucureşti, 1988); Lingua e letteraturam IV (în colaborare); Universitas, Kraków, 1999).

Coautor la: Dicţionar de literatură română. Scriitori, reviste, curente (coord: Dimitrie Păcurariu; Editura Univers, Bucureşti, 1979); Dicţionarul general al literaturii române (coordonator general Eugen Simion, ediția I, vol. IV, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005),.

A îngrijit următoarele ediţii: D.D. Pătrăşcanu, Povestiri (Editura Minerva, Bucureşti, 1972); Al. Sahia, Scrieri (Editura Minerva, Bucureşti, 1978), Al. Sahia, Scrieri alese (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1988). 

 Mircea MARTIN

 

Născut la 12 aprilie 1940, Reșița, județul Caraș (actualmente, Caraș-Severin).

Școala generală și Liceul Mixt (actualmente, Colegiul Național „Diaconovici-Tietz”) din Reșița (1946-1957).

Facultatea de Filologie, Secția de critică literară, a Universității din București (1957-1962; un an, 1958, exmatriculat din cauza dosarului considerat necorespunzător de Partidul Comunist Român, apoi reînmatriculat).

Doctor în litere al Universității din București (1980), cu teza „G. Călinescu, critic și istoric literar. Privire teoretică”, coordonator științific George Macovescu.

Doctor Honoris Causa al Universităților „Ștefan cel Mare” (Suceava), „Petru Maior” (Târgu Mureș), „Transilvania” (Brașov).

Bursier „Pro Helvetia” la Universitatea din Geneva, unde a lucrat sub îndrumarea lui Marcel Raymond (1973).

Bursier „Fulbright”, University of California, Irvine, USA (1995).

Bursier DAAD (Deutscher Akademischer Austauschdienst), Universitatea din Konstanz, Germania (2001).

Asistent, lector, profesor (din 1990) la Catedra de Teoria literaturii,  a Facultății de Filologie (astăzi, Facultatea de Litere) a Universității din București (șef al Catedrei între 1990-2006), până în 2010.

Director al Centrului Interdisciplinar de Studii Europene şi Româneşti „Tudor Vianu”, al Universităţii din Bucureşti (din 2006).

Director al Editurii Univers (1990-2000).

Director al revistei Euresis. Cahiers roumains d’études littéraires (1990-2000).

Director editorial al editurii „Paralela 45”, Piteşti–Bucureşti (2002-2004).

Director al revistei „Cuvântul” (2004-2006).

Director editorial al Editurii ART, Bucureşti (2006-2012).

Membru al Asociației Internaționale a Criticilor Literari (din 1990).

Membru al Academiei Latinităţii – Paris – Rio de Janeiro (din 2001.

Vice-preşedinte al PEN-Clubului Român (1990-2000).

Vice-preşedinte (2004-2010) și preşedinte al Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată din România (2010-2021). Președinte de Onoare, din 2021.

Fondator şi preşedinte (1991-2000) al Asociaţiei Editorilor Români.

A condus Cenaclul „Universitas” (1983-1990).

A condus Cenaclul Uniunii Scriitorilor (2003).

Debut în revista „Contemporanul” (1959).

Colaborări la: „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața Românească”, „Steaua”, „Cronica”, „Argeș”, „Contemporanul”, „22”, „Cuvântul”, „Limba și literatura română”, „Adevărul literar și artistic”, „Familia”, „Flacăra”, „Revista de filosofie”, „Neue Literatur”, „Romanian Review”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Revue roumaine des sciences sociales. Série de philosophie et logique”, „Europe” (Paris), „Seine et Danube. Revue littéraire critique et  philosophique” (Paris), „Cahiers Benjamin Fondane” (Tel-Aviv)  etc.

Volume publicate: Generație și creație (Editura pentru literatură, București, 1969; ed. a II-a, nerevăzută, dar adăugită, Editura Timpul, Reşiţa, 2000), Critică și profunzime (Editura Univers, București, 1974; ed. a II-a, revăzută şi augmentată, cu titlul  Geometrie şi fineţe, Editura Institutului Cultural Român, Bucureşti, 2004; ed. a III-a, cu titlul Geometrie și finețe, Editura Tracus Arte, București, 2017), Tudor Vianu și neoclasicismul (Tipografia Universității București, 1974), Identificări (Editura Cartea Românească, București, 1977; ed. a II-a, adăugită, Editura Tracus Arte, 2014), G. Călinescu și complexele literaturii române (Editura Albatros, București, 1981; ed. a II-a, Editura Paralela 45, Pitești, 2002; ediția a III-a, Editura ARC, Chișinău, 2018), Dicțiunea ideilor (Editura Cartea Românească, București, 1981, ed. a II-a, adăugită. Editura All, Bucureşti, 2010), Introducere în opera lui B. Fundoianu (Editura Minerva, București, 1984), Singura critică (Editura Cartea Românească, București, 1986; ed. a II-a, revăzută, Editura Cartea Românească, București, 2006), Radicalitate și nuanță (Editura Tracus Arte, București, 2015).

A coordonat următoarele volume: Explorări în trecutul şi în prezentul teoriei literare româneşti (Editura ART, Bucureşti, 2006); Identitate românească – Identitate europeană. Conferinţele „Cuvântul” (Editura „Cuvântul” & Fundaţia „Amfiteatru”, Bucureşti, 2008); Universitas. A fost odată un cenaclu (Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2008); Romanian Literature as World Literature, Series Literatures as World Literature (în colaborare cu Christian Moraru și Andrei Terian; Bloombury Academic, New York, 2017).

A îngrijit următoarele ediții: Fundoianu – Fondane, Opere (în  colaborare), din  care  au apărut: B. Fundoianu, Poezia antumă (Editura ART, București, 2011), şi B. Fondane, Baudelaire şi experienţa abisului (Editura ART, București, 2013).

Contribuții în volume colective: „Marcel Raymond: de Ronsard au Surréalisme”, în ,Georges Poulet, Jean Rousset et al. (sous la direction de), Albert Béguin et Marcel Raymond: colloque de Cartigny, Textes réunis et publiés par les soins de Pierre Grotzer, avec une bibliographie des écrits de Marcel Raymond (José Corti, Paris, 1979); „Le  mondialisme  compris  comme  œcuménisme  de  la  culture”, în  Neue  Strukturen  der  Freiheit (actele Congresului PEN-Clubului Internaţional cu tema „New Structures of Freedom – Literature as Diagnosis and Therapy”, Viena, 3-8 nov. 1991), (Wien, 1992); „Le Mémorial de M. Raymond: une Gestaltselbstbiographie”, în La biographie, modes et méthodes. Actes du deuxième colloque international Guy de Pourtalès (Université de Bâle, 12-14 février 1998). Réunis par Robert Kopp avec la collaboration de Régina Bollhalder Mayer et Catherine Gautschi-Lanz („Cahiers Guy de Pourtalès” 5), (Honoré Champion, Paris/ Fondation Guy de Pourtalès, Etoy-Lausanne, 2001); „Europe  from  an  Eastern  Perspective.  Notes  on  European  Cultural  Identity”, în  Jacek Purchla (ed.), From the World of Borders of the World of Horizons (Międzynarodowe Centrum Kultury w Krakowie, 2001); „Le «scandale»  de la forme dans la critique de Georges Poulet”, în Georges Poulet parmi nous, édité par Stéphanie Cudré-Mauroux et Olivier Pot (Éditions  Slatkine – Archives littéraires suisses, Genève, 2004); „Le sens de l’histoire dans De Baudelaire au surréalisme de Marcel Raymond”, în Luc Fraisse (sous la direction de), Actes du Colloque international L’histoire littéraire à l’aube du XXI^e siècle:controverses et consensus (Université de Strasbourg II – Marc Bloch, 12-17 mai 2003), (PUF, Paris, 2005); „B. Fondane devant la Révolution”, Dossier  «Benjamin  Fondane»  coordonné  par Mircea Martin, în „Seine et Danube. Revue littéraire critique et  philosophique”, n° 2 (L’Esprit des péninsules, Paris, 2004); „Baudelaire et l’expérience du gouffre: comment et pourquoi un poète refuse l’approche esthétique de la poésie”, în Monique Jutrin et Gisele Vanhese (sous la direction de), Une poétique du gouffre (Rubbettino Editore, Soveria Mannelli, Italia, 2004); „L’encre (auto)ironique de la mélancolie: Jean Starobinski”, în Peter Schnyder (dir.), Visions de la Suisse. À la recherche d’une identité: projets et rejets, Presses Universitaires de Strasbourg, coll.  „Helvetica”, Strasbourg, 2005); „Le Fondane d’avant Chestov”, în R. Fotiade (ed.), The Tragic Discourse. Chestov and Fondane’s Existential Thought, Series European Connections, Vol. 26, Peter Lang, Oxford, Bern, Berlin, Bruxelles, Frankfurt am Main, New York, Wien, 2006).

Conferințe susținute la universitățile din: Groningen (Olanda), Uppsala (Suedia), Trondheim, Oslo și Tromsø (Norvegia), Viena (Austria), INALCO (Paris, Franța), California (Irvine, UCLA), Louisiana (Batton Rouge) (SUA), Heidelberg, Berlin (Germania), Budapesta (Ungaria) și la diferite forumuri internaționale: Cartigny, Basel, Geneva (Elveția), Freiburg (Germania), Paris, Avignon, Montpellier, Peyresq (Franța), Rio de Janeiro (Brazilia), Cracovia (Polonia), Udine (Italia) ș.a.

Premiul pentru critică literară al Uniunii Scriitorilor din România (1969, 1977, 1981, 1986). Premiul „Opera omnia”, al Filialei București – Critică, Eseistică și Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România (2013). Premiul „G. Călinescu” al Asociației „G. Călinescu”, Onești (1982). Premiul revistei „Flacăra” (1986). Premiul revistei „Amfiteatru” (1986). Premiul „G. Bacovia”, al revistei „Ateneu” (1992). Premiul „Opera omnia” al Salonului Internațional de Carte Oradea (1998). Premiul „Frontiera-Poesis”, Satu-Mare (2003). Premiul Revistei şi Fundaţiei „Euphorion”, Sibiu (2004). Premiul „C. Rădulescu-Motru”, acordat de revista „Mozaicul” şi Asociaţia Prietenii Ştiinţei „Gheorghe Ţiţeica”, Craiova (2005). Premiul pentru critică al revistei „Convorbiri literare”, Iaşi (2006 și 2009). Premiul de excelenţă acordat de Fundaţia Naţională „G. Călinescu”, Oneşti (2010). Premiul „George Coşbuc” din partea Bibliotecii Județene „G. Coşbuc” (Bistriţa-Năsăud, 2013). Premiul revistei „Observator cultural” pentru volumul Radicalitate și nuanță (2015).

Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (2000), Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Comandor (2017). Ordinul Naţional „Cruzeiro do Sul”, în grad de Comandor, al Republicii Federative a Braziliei (2003).

Membru corespondent al Academiei Române (2014), membru titular (2023).

Nicolae MECU

Născut la 17.05.1945, satul Gorganu, comuna Călineşti, judeţul Argeş.

Şcoala elementară în localitatea natală (1952-1959). Şcoala Pedagogică de Învăţători din Câmpulung (1959-1965). Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti (1967-1972). Doctorat în filologie la Universitatea din Bucureşti coordonatori George Muntean şi Al. Săndulescu, cu o teză despre Iacob Negruzzi (1999).

Bursier Fulbright (1980).

Învăţător stagiar la şcoli din comunele Cobia de Sus şi Vişina, judeţul Dâmboviţa (1965-1966). Cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române (1972-2020). Secretar ştiinţific al Institutului între 1994 şi 1996.

Profesor la Liceul Sanitar din Bucureşti (1993), lector (din 1994), apoi conferenţiar (2000) la Facultatea de Teologie-Litere de la Institutul Teologic Romano-Catolic din bucureşti, profesor la Catedra de Litere a Institutului Adventist din Bucureşti (2004-2008), unde a funcţionat şi ca decan.

Redactor (1983-1990) apoi secretar general de redacţie (1991-1997) la „Revista de istorie şi teorie literară”. Redactor-şef adjunct al „Caietelor Institutului Romano-Catolic” şi redactor responsabil al revistei on-line „Dialog spiritual” (din 2001).

Colaborări la: „Ateneu”, „Argeş”, „Cronica”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Familia”, „Limbă şi literatură”, „Manuscriptum”, „România literară”, „Viaţa românească”, Radio România Cultural şi Televiziunea Română.

Volume publicate: Titu Maiorescu comentat de Nicolae Mecu (Editura Recif, Bucureşti, 1996); Iacob Negruzzi sau Vocaţia comunicării (Editura Minerva, Bucureşti, 1999); Centrul şi periferia. Itinerar pe orbita clasică a literaturii române (Editura Adam, Bucureşti, 2004); Între fapte şi sens. Studii şi eseuri de istorie literară (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004); G. Călinescu faţă cu totalitarismul (Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011).

Contribuţii la lucrări colective: Dicţionar cronologic. Literatura română (coord: Al. Dima; Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979); Literatura română contemporană, vol. I: Poezia (coord: Marin Bucur; Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1980); Istoriografia literară românească. 1944-1984 (coord: Marin Bucur; Editura Minerva, Bucureşti, 1984), Bibliografia esenţială a literaturii române (coord: Dan Grigorescu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003). Dicţionarul general al literaturii române, I-VII (coordonator general Eugen Simion; Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă/Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004-2009), Dicţionarul general al literaturii române (compendiu), vol I-II (coord. Eugen Simion; Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă a Academiei Române/Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2012).

Ediţii îngrijite: Iacob Negruzzi, Scrieri, I-II (în colaborare cu Andrei Nestorescu; Editura Minerva, Bucureşti, vol. I – 1980, vol II – 1983; ed. a II-a, Editura Ştiinţa, Chişinău, 1992), B.P. Hasdeu şi contemporanii săi români şi străini, I-III (în colaborare cu Viorica Nişcov, Al. Săndulescu, Mihai Vornicu; Editura Minerva, Bucureşti, vol. I – 1982, vol II – 1983, vol. III – 1984), G. Călinescu şi contemporanii săi, I-II (Editura Minerva, Bucureşti, vol. I – 1984, vol. II – 1987), G. Călinescu, Opere, I, Cartea nunții. Enigma Otiliei (în colaborare cu Ion Bălu; Editura Minerva, Bucureşti, 1993), Opere, II, Bietul Ioanide (în colaborare cu Ion Bălu; Editura Minerva, Bucureşti, 1995), Opere, III, Scrinul negru (în colaborare cu Ion Bălu; Fundația Națională pentru Știință şi Artă, Academia Română, Bucureşti, 2001), G. Călinescu, Publicistică, I-XII (Fundația Națională pentru Ştiință şi Artă, Academia Română, Bucureşti, 2006-2012), E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane; Istoria literaturii române contemporane (compendiu) (coordonator Eugen Simion, Academia Română şi Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2015), G. Călinescu, Opere, I (Viaţa lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu 1), II (Opera lui Mihai Eminescu 2), III (Eminesciene (integrala articolelor despre Mihai Eminescu), Academia Română şi Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2016), E. Lovinescu, Istoria civilizaţiei române moderne, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Academia Română, Bucureşti, 2016).

Premiul pentru ediţii critice al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (2009). Premiul pentru critică şi istorie literară al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (2012). Premiul revistei „Manuscriptum” (2009). Premiul pentru critică, teorie şi istorie literară al revistei „Observator cultural” (2011). Premiul pentru istorie literară al revistei „Convorbiri literare” (2012).

Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de cavaler (2009).

Alexandru MELIAN

Născut la 27 februarie 1939, în comuna Luizi-Cǎlugǎra, jud. Bacǎu.

Şcoala elementarǎ în satul natal (1945-1949), continuând la Şcoala de 7 ani din com. Mǎgura (1949-1951). Şcoala Medie Tehnicǎ de Drumuri şi Poduri, Bacǎu (1951-1952), Şcoala Medie de Energie Electricǎ şi Electrotehnicǎ „Iosif Rangheț”, din Bucuresti (1952-1954). Bacalaureat la Liceul  Teoretic din Bacǎu (1954-1955).

Facultatea de Limba şi Literatura Românǎ  a Universităţii din București (1960-1965).   

Doctorat la aceeaşi universitate cu o teză despre Traian  Demetrescu; coordonator științific Dimitrie Pǎcuraru (1973).

Profesor suplinitor  la Şcoala de 7 ani din comuna Luizi-Cǎlugǎra (1956-1958), metodist la Casa de culturǎ din Târgu-Ocna, Bacǎu (1958-1960).   

Preparator (1965), asistent (1968), lector (1975), conferenţiar (1991) şi profesor (2001-2006) la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Limba şi Literatura Română, ulterior Facultatea de Litere.        

Lector de românǎ la Universitatea „Stendhal”, Grenoble III, Franța (1990-1995 şi 2002-2004).        

Debut publicistic în „Contemporanul” (1963), cu o cronicǎ la romanul Ioanei Postelnicu Plecarea Vlașinilor.

Colaborări la: „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Adevărul literar şi artistic”, „Ramuri”, „Analele Universităţii Bucureşti”, „Limba şi literatură”, „Revista de istorie şi teorie literară”, „22” etc.                                                             

Volumele publicate: Traian Demetrescu (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1983), Eminescu – univers deschis (Editura Minerva, 1987), Eminescu – poezia invocaţiei (Editura Atos, Bucureşti, 1999), Polemici implicite (Editura Universităţii Bucureşti, 2003), Semnele Apocalipsului (Editura Sǎmǎnǎtorul, Tismana, 2013).

Contribuţii la volume colective: Drumuri şi zări (coord. Şt. Cazimir, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1962), Comentarii macedonskiene (coord. Florea Firan, Editura Minerva, Bucureşti, 1971), Reviste literare româneşti la sfârșitul sec. XIX (coord. Ovidiu Papadima, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1974), Eminescu. Centenar (coord. I. Hangiu, Societatea de Ştiințe Filologice, Bucureşti, 1989).

A editat Mihai Eminescu, Icoane vechi și icoane nouǎ (în colaborare cu Gh. Bulgǎr; Editura Minerva, Bucureşti, 1975). 

                                             

      Alexandru  MICA

 

Născut la 10 ianuarie 1945, în comuna Putineiu, Jud. Giurgiu. 

Şcoala generală, apoi Liceul „Ion Maiorescu” (1951-1962) în Giurgiu. Facultatea de Limbi şi Literaturi Slave, Secţia rusă-română, la Universitatea din Bucureşti (1962-1963, 1965-1968) şi Facultatea de Limbi Orientale, Secţia coreeană-japoneză, la Universitatea „Kim Il Sung” din Pyong-Yang, Coreea de Nord (1963-1965), ca bursier al Ministerului Afacerilor Externe.

Doctorat cu lucrarea „Fantasticul în creaţia lui N.V. Gogol”; coordonator ştiinţific Mihai Novicov (1986).

Lucrează ca ofiţer de informaţii externe (1968-1973), părăsind, la cerere, domeniul, pentru a se angaja la Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor de pe lângă Consiliul de Miniştri (1973-1976). Profesor de limba rusă, între 1976-1986, în diverse instituţii şi la câteva licee bucureştene: „Matei Basarab”, „Economic Nr. 2”, „Spiru Haret”. Lector de limba rusă la Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti (1986-1993). Consilier şi purtător de cuvânt în Ministerul Culturii (1991-1993). Director General al Şcolilor Postliceale „Excelsior” (1991-1993). Profesor asociat la Facultatea de Ştiinţe Economice şi Socio-Psiho-Pedagogie de la Universitatea de Vest din Timişoara (1991-1993). Profesor titular şi rector la Universitatea Europeană de Ştiinţe Socio-Umaniste de pe lângă Universitatea Banatului (1991-1993).

Lucrează în Ministerul de Externe, ca şef al Misiunii Diplomatice a României în R.P.D. Coreeană (1994-1996 şi 2000-2003). După 2003, devine  membru fondator şi preşedinte al Fundaţiei Academice Europene „Etno-Culturalia”, Bucureşti.

Colaborări la: „Flacăra”, „Cultura”, „Oglinda literară”, „Bucureştiul literar şi artistic” etc.

Volumele publicate: Prelegeri de etnologie şi etnografie românească (1995); Trilogia fantasticului gogolian (2003); Filoane etnoculturale româneşti. Prelegeri universitare la antologia «Cinci veacuri din istoria Cântecului popular românesc 1540-2004» (2004); F.M. Dostoievski, de la realismul autentic la realismul fantastic (2007); Harry Brauner între fascinaţia  folclorului şi teroarea destinului (2014).

     S-a preocupat, de asemenea, de folclorul literar şi muzical românesc, începuturile fiind făcute sub îndrumarea lui Harry Brauner. În această calitate, a înregistrat antologia Cinci veacuri din istoria cântecului popular românesc 1540 – 2011 (două ediţii, la Electrecord, în 7 volume şi 35 casete audio, respectiv, 35 de CD-uri audio, cuprinzând  780 de piese folclorice, 622 vocale şi 158 instrumentale.   

Florin MIHĂILESCU

(9 august 1937, Slatina, judeţul Olt-7 iulie 2020, Bucureşti)

Şcoala primară, gimnaziul şi liceul, intre 1944 si 1954, in oraşul natal. Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti (1954-1959).

Doctor in filologie (1971), cu o teză despre E. Lovinescu, sub conducerea lui Şerban Cioculescu.

Profesor si metodist cultural, intre 1959 si 1962, în judeţul Olt şi în oraşul Drăgăşani, judeţul Vâlcea.

Asistent la Institutul Pedagogic din Bucureşti (1962-1972). Lector (1973) conferenţiar (1991), apoi profesor (1996), la catedra de istoria literaturii române a Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, până la pensionare, in 2006.

Lector de limbă, cultură şi civilizaţie românească (1979 şi 1985) la Université Provence (Aix-Marseille I), Franţa.

Director al Direcţiei pentru imaginea României în lume, din cadrul Departamentului Informaţiilor Publice al Guvernului României, intre 1991-1992.

Colaborări la „Gazeta literară”, „Viaţa Românească”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Revista de istorie şi teorie literară”, „Caiete critice”, „Ateneu”, „Limbă şi literatură”, „Ramuri”, „Revista nouă”, „Pro Saeculum”, „Paradigma”, „Analele Universităţii Bucureşti” etc.

Volume publicate: E. Lovinescu şi antinomiile criticii (1972, ed, a II-a, Editura Tipo Moldova, 2016); E. Lovinescu interpretat de... (1973); Introducere in opera Hortensiei Papadat-Bengescu (1975); Analize şi interpretări literare (in colaborare cu G.G. Ursu (1975); Tradiţie şi inovaţie (1975); Conceptul de critică literară în România, 2 vol. (1976, 1979); Semnificaţiile criticii contemporane (1976); N. Iorga interpretat de... (1979); Aesthesis carpato-dunarean (1981); Hortensia Papadat-Bengescu (in limba maghiară), Editura Kriterion (1986); Mihai Eminescu: Luceafărul şi alte poezii (antologie comentată) (1995); Titu Maiorescu: Critice (antologie comentată) (1997); Introducere în opera lui Mihai Ralea (1997); Extemporale critice (1998); Critice şi metacritice (1999); De la proletcultism la postmodernism (2002); Reconstituiri critice (2007); Critica sau judecata fără sfârşit (2008); Amendamente la ideile critice (2012), Critica sine qua non (Editura TipoMoldova (2017), Critica şi criticii. cronici, studii, eseuri (Editura eLiteratura, Bucureşti, 2019).

Mircea Eliade et les horizons de la culture, Actele Colocviului Internaţional de la Aix-en-Provence (Franţa), 3-5 mai 1984, adunate şi îngrijite de..., (Université de Provence, 1985).

A îngrijit ediţia Mihai Ralea: Scrieri, vol. 4,5,6,7 (ediţie, studii, note şi comentarii), (1988-1989).

Premiul Opera omnia al Filialei Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2016.

 

                                       

     

   Mihail MIHAILIDE
   (pseudonime în presă: Mihail Tomșa, Paul Ulmu)   

    Născut la 6 mai 1938, la Viena, Austria.

    Liceul „Sf. Sava” (înainte de 1989, numit Liceul de Băieți nr.1, apoi „Nicolae Bălcescu”), absolvit în 1954, apoi Facultatea de Medicină Generală din București (ulterior Facultatea de Medicină „Carol Davila”), (1954-1960).

   Medic primar de medicină generală/medicină de familie, medic specialist în sănătate publică și management sanitar. A lucrat în circumscripții sanitare și dispensare rurale și urbane, spital, la stația de salvare a județului Ilfov, inspector pe probleme de medicină generală la Direcția Sanitară a județului Ilfov (1960-1979). Ziarist, şef de secție medicală la publicația „Muncitorul sanitar” (1979-1990). Redactor-șef, apoi director general și fondator al săptămânalului „Viața medicală”, ulterior și al Editurii Viața Medicală Românească (1990-2017). Conduce Editura „Cartea Medicală” (din 2018). Fondator și a fost vicepreședinte al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România, membru al Uniunii Mondiale a Scriitorilor Medici. Vicepreședinte  al Asociației Medicilor Artiști Fotografi (ARFOME).

      Debut publicistic din 1960, într-o publicaţie raională.

    Debut în volum, în 2000, în colecția „Non omnis moriar” a Editurii Viaţa Medicală românească, cu volumele Eu sunt Cassandra, nene Iancule!, Prepeleacul cu jurnale și Vineri, înainte decutremur.

     Alte volume publicate : Medici-scriitori și publiciști români – mic dicționar, (Editura VMR, 2001).  Literatura artistică  a medicilor  (2 vol., Editura VMR, 2009). Strategia și tatica de a ne fura singuri căciula, publicistică (Editura VMR , 2010), Eul altora – Jurnale intime, Autobiografii, Memorii (Editura VMR , 2012), Un proces de malpraxis la comandă politică – Dosarul doctorului I. Făgărășanu (Editura VMR, 2013), Medicii și seducția puterii – Miniștrii sănătății , 1945-1989 (Editura VMR, 2014, 2016), Șarlatani și vindecători închipuiți (Editura VMR, 2015),  Adjuncții (iatroistorie recentă) (Editura VMR, 2015); Medicii Regilor României: Regele Carol I, Regina Elisabeta, Regele Ferdinand, Regina Maria - Vieți, destine, personalități (Reconstituiri iatroistorice documentare) (Editura VMR, 2016), Insolitul ospăţ al unui devorator de arhive (Editura VMR, 2017), Urma pașilor din urmă, publicistică (Editura VMR, 2017), Medici în arhivele Securităţii („literatura" dosarelor secrete), (Cartea Medicală, Bucureşti, 2019), Mezinul, Maestrul și Securitatea (Cartea medicală, București, 2021), Povestiri care ar putea fi adevărate (Cartea Medicală, București, 2024).

     Volume colective (Antologii): Ecce medicus, 1995; Tăierea nodului gordian; 1996. Eroare de paralaxă, 1997; Pluta ultimei speranțe, 1998; Nedeslușită, parabola orbilor, 1999; Anul 2000 – O lume în schimbare, 2001; Sănătatea și violența fără frontiere, 2001; Cine tace consimte, 2002; Medicina și artele, 2003; Zece, 2004;  12 cele mai frumoase pagini, 2005; Personalități medicale – opinii și fapte, 2006; Medicina românească – înnoiri europene, 2007; Portret în oglindă la 20 de ani, 2008 ; Excelența medicală în vremea crizei, 2009; Excelsior, 2010 ; Quo vadis, Medicinae, 2011- din seria Caietele „Vieții medicale“, volume pe care adesea le-a structurat, titrat și redactat, însoțindu-le de prefețe. Proză și epigrame în  „Clipa cea repede…” (1993, 1996, 1999, 2008, 2010, 2011), volume ale Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România. Texte în Fântâna din Kos, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2015, 2016, periodic al S.M.S.P.R. 

Mihai Moraru

Născut la 1 octombrie 1946,  comuna  Uivar, județul Timiș (pe atunci, Timiș-Torontal).

 Școala primară și gimnaziul în satul Glod, comuna Țuglui, județul Dolj (1953-1960). Liceul „Frații Buzești”, din Craiova (1960-1964).

Facultatea de Limba și Literatura Română a Universități din București (1964-1969).

Doctor în filologie cu teza „Viteazul și moartea. O carte populară necunoscută”, coordonator, I.C. Chițimia (1991).

Cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, al Academiei Române (1969-1994). Secretar științific al Institutului între 1988-1994.

Stagii de cercetare pentru studii asupra manuscriselor medievale și culturii Renașterii în: Polonia (1972), Bulgaria (1974, 1976, 1982), U.R.S.S. (1988),  Spania (1992, 1993).

Lector, conferențiar, profesor la catedra de literatură a Facultății de Litere a Universității din București (1991-2009). Director al Departamentului de istorie a literaturii române din Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti (2010-2011). Profesor emerit (2011).

Lector de limba și literatura română la Universitatea „Sf. Kliment Ohridski”, din Sofia (1990-1991).

Profesor invitat la Universidad Complutense de Madrid (1991-2006). Profesor invitat la Universitatea Sapientia, din Miercurea Ciuc (2001-2004).

Membru al Asociației de Literatură Generală și Comparată din România (ALGCR) și al Asociației Internaționale pentru Studiul Istoriei Religiilor (IAHR).

Participări la colocvii și alte manifestări științifice internaționale în: Germania, Italia, Bulgaria, Turcia, Spania, Republica Moldova.

Debut publicistic în anii de liceu, în ziarul „Înainte”, Craiova (1962).

Colaborări la: „Revista de istorie şi teorie literară”, „Limbă şi literatură”, „Viaţa Românească”, „Academia Republicii Socialiste România – Memoriile Secţiei de ştiinţe filologice, literatură şi arte”, „Studii şi cercetări de istorie a artei”, „Academica”, „Cahiers roumains d'études littéraires”, „Dacoromania. Jahrbuch für östliche Latinität” (Freiburg), „Synthesis” (Buenos Aires), „Revista de Filología Románica” (Madrid).

Volume publicate: De nuptiis Mercurii et Philologiae (Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997­), Studii şi texte, I, O carte populară necunoscută: Viteazul şi Moartea (Editura Cartea Universitară, București, 2004), Studii şi texte, II, Vechi legende apocrife (Editura Adam, București, 2005).

Volume sub coordonare: Bibliografia analitică a literaturii române vechi. Cărţile populare laice (în colaborare cu Cătălina Velculescu, coord. I.C. Chiţimia; vol. I, partea I – 1976; partea a II-a – 1978; Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti).

Contribuții în volume colective: Dicţionar cronologic. Literatura română (în colaborare cu Dorina Grăsoiu, Nicolae Mecu, Emil Manu, Mircea Anghelescu, I. Oprişan; coord. I.C. Chiţimia şi Al. Dima; Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1979); „Eminescu şi vechiul scris românesc”, în vol. omagial Mihai Eminescu. „Luceafărul”. Centenar (Universitatea Bucureşti, 1983), Crestomaţie de literatură română veche (în colaborare cu L. Botez, V. Cândea, Gh. Ceauşescu, I.C. Chiţimia, N. Mamut, St. Toma, C. Velculescu; coord. I.C. Chiţimia; vol. I – 1984, vol. II – 1989, Editura Dacia, Cluj-Napoca); „Contribuţii la studiul variantelor româneşti şi sîrbeşti ale «Alexandriei»”, în Relaţii culturale, literare şi lingvistice româno-iugoslave. Actele Simpozionului al VI-lea, Bucureşti, 21-25 oct. 1982 (Universitatea Bucureşti, 1984), „Teatru cult şi teatru popular în literatura română din secolul al XVIII-lea”, în Arta românească în Secolul Luminilor (coord. Răzvan Theodorescu; Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice a Republicii Socialiste România. Bucureşti, 1984), „Umanism filologic şi arte poetice în renaşterea literară românească” şi antologia de texte aferente (Simion Ştefan, Udrişte Năsturel, Nicolae Milescu, Miron Costin, Dosoftei) în *** Arte poetice. Renaşterea (Editura Univers, Bucureşti, 1986), „Premise şi perspective de colaborare culturală” în *** Europa – Germania – România/ Europa – Deutschland – Rumänien (Editura Vremea, Bucureşti, 1997), Literatura română. Dicţionar de opere (coord. Mircea Anghelescu; Editura Litera Internaţional, Bucureşti – Chişinău, 2003), Atlasul istoric al mănăstirilor şi schiturilor ortodoxe din România. Sec. XI-XXI (coord. de ieromonah Marcu (Marian) Petcu; Biblioteca Naţională a României, Bucureşti, 2010).

„Нравенєтвопоучителната повеєтъ в румунєката и българєката литература в началото на 19 век” [Poveștile morale în literatura română și bulgară la începutul secolului al XIX-lea], în vol. Българо-румънски литературни взаимоотношения през ХIХ век [Relaţiile literare bulgaro-române în secolul al XIX-lea] (Ред. кол. Б. Ангелов и др., БАН, София 1980); „Grégoire Tsamblak” (în colaborare cu Jovan Deretić), „Chronique de Bistrita” și „Neagoe Basarab” în Patrimoine littéraire européen. Prémices de l'humanisme 1400-1515, Anthologie en langue français, sous la diréction de Jean-Claude Polet (De Boeck Université, De Boeck-Larcier, Bruxelles, 1995), „San Juan Clímaco y la 'Scala Paradisi' en la literatura rumana” în Epígeios ouranós: El cielo en la tierra. Estudios sobre el monasterio bizantino (coord.: Pedro Bádenas de la Peña, Antonio Bravo García, Inmaculada Pérez Martín; Consejo Superior de Investigaciones Cientificas, Madrid, 1997), L'umanesimo europeo e l'identità dell'antica letteratura rumena, în Romania culturale oggi (a cura di Nicoleta Neşu, Sapienza – Università di Roma, Dipartimento di Studi Europei e Interculturali, Quaderni di Romània Orientale, 2, Bagatto Libri, Roma, 2008).

Traduceri: Cartea „Numerii”, în Septuaginta, 1. Geneza,  Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul (din limba greacă; coord.: Cristian Bădiliță, Francisca Băltăceanu, Monica Broșteanu, Dan Slușanschi, în colaborare cu pr. Ioan-Florin Florescu, Editura Polirom, Iași – Colegiul Noua Europă, București, 2004).

Ediții: Biblia de la Bucureşti, Ediţie jubiliară (a făcut parte din colectivul coordonat de I.C. Chiţimia; Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1988).

Iordache Golescu, Scrieri alese (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1989), Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, IV, Palia istorică (în colaborare cu Alexandra Moraru; Academia Română/Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2001), Psaltirea de la Alba Iulia, 1651 (în colaborare cu Alin Mihai Gherman şi Alexandra Moraru (Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2001), Monumenta Linguae Dacoromanorum, Biblia 1688, Pars VII, Regum I, Regum II (într-un colectiv larg, coordonat de: Al. Andriescu, Paul Miron, Gabriela Haja; Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2009), Monumenta Linguae Dacoromanorum, Biblia 1688, Pars VIII, Regum III, Regum IV (într-un colectiv larg, coordonat de Eugen Munteanu, Albert-Ludwigs-Universität-Freiburg, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iași, 2014),

Premiul „Timotei Cipariu”, al Academiei Române, pentru ediția jubiliară a Bibliei de la București (1988). Premiul „Perpessicius” al Muzeului Național al Literaturii Române pentru ediția scrierilor literare ale lui Iordache Golescu (1989). Premiul „Cartea anului” (colectiv) din partea New Europe College. pentru colaborarea la traducerea Septuagintei în limba română (2004). Premiul Opera Omnia al Filialei București - Critică, Eseistică și Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România (2021).

  Virginia MUŞAT

(În actele oficiale Victoria Cîmpeanu)

17 martie 1948, Craiova, judeţul Dolj - 7 iunie 2023, București.

Şcoala generala şi liceul la „Nicolae Balcescu”, din Craiova (1954-1965).

Facultatea de Limba şi Literatura Romană, Secţia română-franceză, a Universităţii din Bucureşti (1965-1969). Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti (1969-1973).

Doctorat în Filologie la Universitatea din Bucureşti, cu o lucrare despre „C. Stere – scriitorul”, coordonator Zoe Dumitrescu-Buşulenga (1978).

Procuror la Galaţi (1973-1976). Profesor de limba şi literatura română şi limba franceză, din 1976 până la pensionare (2006), la diferite şcoli, printre care, Liceul de Muzică „Dinu Lipatti" şi Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” (1989-2006), ulterior, la Liceul „Mircea Eliade” şi „Colegiul Tehnic Energetic”. Asistent la Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii „Dimitrîe Cantemir” din Bucureşti (2009-2016).

Director şi patron al ziarelor „Robinson” (1990), „Valea Prahovei” (2000).

Publică încă din copilărie, poezie, în revista „Luminiţa” şi în ziarul „Înainte”, semnând Victoria Ghinju Cîmpeanu (1959).

Adevăratul debut are loc în „Ramuri”, unde semnează Virginia Muşat (1972).

Colaborări la: „Ramuri”, „Amfiteatru”, „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul” etc.

Debut în volum: Orion – constelaţia mea, versuri (Editura Eminescu, Bucureşti, 1976).

Alte volume publicate: C. Stere – scriitorul (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1978), Mihail Sadoveanu – corespondent şi povestitor de război  (Editura Militară, Bucureşti, 1978), Ars amandi, versuri (Editura Albatros, Bucureşti, 1980), Vasile Cârlova (Editura Albatros, Bucureşti, 1981), De faţă cu desăvârşirea, versuri (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1983), Secretul femeii dispărute, roman (Editura Paradis, Bucureşti, 1996), Misterul din strada Paris, roman (Editura Paradis, Bucureşti, 1998), Judecata de apoi, roman (Editura Paradis, Bucureşti, 2000), Liberul Arbitru, versuri (Editura Militară, Bucureşti, 2002), Arta iubirii, versuri (Editura Militară, Bucureşti, 2004), Ultimele e-mailuri ale Elodiei sau Cronica unei dispariţii suspecte, versuri (Editura Paradis, Bucureşti, 2008), Dragostea perfectă, versuri (Editura Paradis, Bucureşti, 2008), Neuitata iubire, roman (Editura Militară, Bucureşti, 2011), Suflete pereche, roman (Editura Semne, Bucureşti, 2014), Masca mortuară, roman (Editura Inspirescu, București, 2020).

A îngrijit următoarele volume: Al. Piru, Cearta, roman, ediţie necenzurată (Editura Paradis, Bucureşti, 1995), Al. Piru, Istoria literaturii romane (Editura Paradis, Bucureşti, 1997). 

Premiul de debut al Editurii Eminescu pentru manuscrisul volumului Orion – constelaţia mea (1976).