Pagini

M





Marin MARIAN-BĂLAŞA
(a semnat şi Marin Marian, Marin B. Marian)

Născut  la 16 august 1959, în Cluj-Napoca.
A urmat cursurile Grădiniței de Muzică, Liceului de Muzică și Conservatorului de Muzică din Cluj-Napoca (1967-1984).
Specializare pluridisciplinară şi cercetare avansată în SUA (1992, 2001-2002, 2003, 2005) şi India (1994-1995). Stagii de documentare şi cercetare (schimburi interacademice) în Anglia (2000, 2004, 2009), Finlanda (1999, 2001, 2004, 2008), Iran (2000), China, Suedia (1996), Ungaria (1994, 1995), Grecia (1990).
Doctorat la Universitatea din București, Facultatea de Filosofie (estetică), cu teza Baze formale, structură arhitectonică și funcție sacramentală în colinda românească, coordonator Ion Ianoși (1994).
Profesor la Școala Generală Amara (1984-1987). Cercetător științific la Institutul de Etnografie și Folclor „C. Brăiloiu” (din 1990) şi lector la Universitatea de Artă Teatrală Târgu Mureş (2007-2011).
Redactor la revistele „Echinox” (1983-1984), „Revista de Etnografie și Folclor” (1988-2001), „Dreptatea” (1990), „Drama; revistă de teorie şi literatură dramatică editată de Uniunea Scriitorilor din România” (2004-2011). „Redactor-responsabil/editor-in-charge” la „Revista de Etnografie și Folclor/Journal of Ethnography and Folklore” (din 2007), fondator şi redactor al „East European Meetings in Ethnomusicology” (1994-2000), ulterior, „European Meetings in Ethnomusicology” (2001-2007).
Debut publicistic în „Făclia” (1982).
Colaborări la „Muzica”, „Contemporanul-Ideea Europeană”, „Observator Cultural”, „Actualitatea Muzicală”, „Mozaicul”, „Drama”, „Săptămâna Financiară”, „Agora”, „Cultura”, „Helis”, „Revista de Etnografie şi Folclor”, „Revista de Filosofie”, Revue Roumaine de Science Sociale (Série Philosophie et Logique)”, „CERC”, „Caietele ASER”, „East European Meetings in Ethnomusicology/European Meetings in Ethnomusicology” (Bucureşti, internaţional), „Ethnomusicology” (Urbana, SUA), „Yearbook for Tradtional Music” (SUA), „The World of Music” (Bamberg-Londra), „Music in Art (New York), „Ethnologia Balkanica” (Munchen-Sofia), „Journal for Musicological Research” (New York-Londra), „Mousiké” (Amsterdam).
Volume publicate: Pasărea Măiastră. Sensul creator al existenţei umane ca revelaţie a folclorului (Editura Minerva, 1991); Chipul Geniului. Eseu despre creativitatea exemplară (Editura Muzicală, 1991); Mitologia oului. (Editura Minerva, 1992); „Oedip” sau despre sensul eroic al existenţei în dramă (Editura Minerva, 1995); Zorile din crepuscul (jurnal demificţional, India 1994-1995) (Editura Herald, 1999); Colinda – epifanie şi sacrament. (Editura Minerva, Colecţia „Universitas”, 2000); Galeria cu revelaţii (proză) (Editura Viitorul Românesc, 2001); Studii şi materiale de antropologie muzicală (Editura Muzicală, 2003); Arte şi extaze în India actuală (Editura „Paralela 45”, Colecţia „Sapientia”, 2007); Omenesc şi ştiinţă. Pagini din subteranul folcloristicii şi muzicologiei româneşti (medalioane, precizări şi dezvăluiri pe marginea Arhivei „Ioan R. Nicola”) (Tradiţii Clujene, Cluj-Napoca, 2011); Muzicologii, etnologii, subiectivităţi, politici (Editura Muzicală, 2011); Ochiul dracului și al lui Dumnezeu (mentalități economice tradiționale) (Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 2018). 



     
    Valentina MARIN CURTICEANU



Născută la 17 septembrie 1939, Târgu-Mureş, judeţul Mureş.

Studii gimnaziale şi liceale la Turda, judeţul Cluj, „Liceul de fete”, bacalaureat 1955.

Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, specialitatea limba şi literatura română (1955-1959).

Asistent la Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj (1964-1972), asistent (1972-1978), lector (1978-1991), conferenţiar (1991-2001), profesor (2001-2012) la Facultatea de Limba şi Literatura Română, Catedra de literatură română, a Universităţii din Bucureşti, (1972-2001). Profesor la Facultatea de Limbi Străine şi Limba Română a Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti (2001-2012).

Doctorat la Universitatea din Bucureşti, cu o teză despre „Geneza conştiinţei critice, a ideilor, concepţiilor şi a terminologiei literare în cultura română”; coordonator Al. Piru (1980).

Stagiu de documentare la Universitatea Liberă din Bruxelles (1977).

Conferenţiar la Secţia de Romanistică a Universităţii Jagellone din Cracovia (1996 şi 1997).

Debut publicistic cu un studiu despre V. Alecsandri în „Buletinul cercurilor ştiinţifice studenţeşti” (Universitatea Cluj, 1958).

Colaborări la: „Limbă şi literatură”, „Revista de istorie şi teorie literară”, „Analele” Universităţilor Bucureşti, Cluj, Iaşi, „Caiete critice”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Romanica Cracoviensia” (Polonia), „Roumanie d’aujourd’hui”, „România literară”, „Tribuna” ş.a.

Volume publicate: Permanenţă şi modernitate (Editura Eminescu, Bucureşti, 1977); Originile conştiinţei critice în cultura română (Editura Eminescu, Bucureşti, 1981); Critica şi modelul (Editura Eminescu, Bucureşti, 1986); E. Lovinescu, istoric şi critic literar (Editura Univers, Bucureşti, 1998); Configurări ale prozei româneşti în secolul XX (Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2008).
A coordonat Poetica romanului românesc interbelic în texte reprezentative (în colaborare cu Cristina Popa şi Ana Maria Botnaru (Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005).
Contribuţii în următoarele antologii: 100 de ani de la naşterea lui Sextil Puşcariu (1877-1948): comunicările simpozionului din 14-I-1977 (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977), Écrivains roumains d’expression française de Macedonski à Vişniec (coord. Paul Miclău, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2013; Introducere în cultura şi civilizaţia poporului român. Partea a II-a (în colaborare; Editura Universităţii Bucureşti, 1988); Lingua e letteraturam IV (în colaborare); Universitas, Kraków, 1999).
Coautor la: Dicţionar de literatură română. Scriitori, reviste, curente (coord: Dimitrie Păcurariu; Editura Univers, Bucureşti, 1979); Dicţionarul general al literaturii române (coordonator general Eugen Simion, ediția I, vol. IV, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005),.
A îngrijit următoarele ediţii: D.D. Pătrăşcanu, Povestiri (Editura Minerva, Bucureşti, 1972); Al Sahia, Scrieri (Editura Minerva, Bucureşti, 1978), Al. Sahia, Scrieri alese (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1988).




Alexandru MELIAN

Născut la 27 februarie 1939, în comuna Luizi-Cǎlugǎra, jud. Bacǎu.
Şcoala elementarǎ în satul natal (1945-1949), continuând la Şcoala de 7 ani din com. Mǎgura (1949-1951). Şcoala Medie Tehnicǎ de Drumuri şi Poduri, Bacǎu (1951-1952), Şcoala Medie de Energie Electricǎ şi Electrotehnicǎ „Iosif Rangheț”, din Bucuresti (1952-1954). Bacalaureat la Liceul  Teoretic din Bacǎu (1954-1955).
Facultatea de Limba şi Literatura Românǎ  a Universităţii din București (1960-1965).   
Doctorat la aceeaşi universitate cu o teză despre Traian  Demetrescu; coordonator științific Dimitrie Pǎcuraru (1973).
Profesor suplinitor  la Şcoala de 7 ani din comuna Luizi-Cǎlugǎra (1956-1958), metodist la Casa de culturǎ din Târgu-Ocna, Bacǎu (1958-1960).   
Preparator (1965), asistent (1968), lector (1975), conferenţiar (1991) şi profesor (2001-2006) la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Limba şi Literatura Română, ulterior Facultatea de Litere.        
Lector de românǎ la Universitatea „Stendhal”, Grenoble III, Franța (1990-1995 şi 2002-2004).        
Debut publicistic în „Contemporanul” (1963), cu o cronicǎ la romanul Ioanei Postelnicu Plecarea Vlașinilor.
Colaborări la: „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Adevărul literar şi artistic”, „Ramuri”, „Analele Universităţii Bucureşti”, „Limba şi literatură”, „Revista de istorie şi teorie literară”, „22” etc.                                                             
Volumele publicate: Traian Demetrescu (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1983), Eminescu – univers deschis (Editura Minerva, 1987), Eminescu – poezia invocaţiei (Editura Atos, Bucureşti, 1999), Polemici implicite (Editura Universităţii Bucureşti, 2003), Semnele Apocalipsului (Editura Sǎmǎnǎtorul, Tismana, 2013).
Contribuţii la volume colective: Drumuri şi zări (coord. Şt. Cazimir, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1962), Comentarii macedonskiene (coord. Florea Firan, Editura Minerva, Bucureşti, 1971), Reviste literare româneşti la sfârșitul sec. XIX (coord. Ovidiu Papadima, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1974), Eminescu. Centenar (coord. I. Hangiu, Societatea de Ştiințe Filologice, Bucureşti, 1989).
A editat Mihai Eminescu, Icoane vechi și icoane nouǎ (în colaborare cu Gh. Bulgǎr; Editura Minerva, Bucureşti, 1975). 


Alexandru  MICA



Născut la 10 ianuarie 1945, în comuna Putineiu, Jud. Giurgiu. 
Şcoala generală, apoi Liceul „Ion Maiorescu” (1951-1962) în Giurgiu. Facultatea de Limbi şi Literaturi Slave, Secţia rusă-română, la Universitatea din Bucureşti (1962-1963, 1965-1968) şi Facultatea de Limbi Orientale, Secţia coreeană-japoneză, la Universitatea „Kim Il Sung” din Pyong-Yang, Coreea de Nord (1963-1965), ca bursier al Ministerului Afacerilor Externe.
Doctorat cu lucrarea „Fantasticul în creaţia lui N.V. Gogol”; coordonator ştiinţific Mihai Novicov (1986).

Lucrează ca ofiţer de informaţii externe (1968-1973), părăsind, la cerere, domeniul, pentru a se angaja la Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor de pe lângă Consiliul de Miniştri (1973-1976). Profesor de limba rusă, între 1976-1986, în diverse instituţii şi la câteva licee bucureştene: „Matei Basarab”, „Economic Nr. 2”, „Spiru Haret”. Lector de limba rusă la Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti (1986-1993). Consilier şi purtător de cuvânt în Ministerul Culturii (1991-1993). Director General al Şcolilor Postliceale „Excelsior” (1991-1993). Profesor asociat la Facultatea de Ştiinţe Economice şi Socio-Psiho-Pedagogie de la Universitatea de Vest din Timişoara (1991-1993). Profesor titular şi rector la Universitatea Europeană de Ştiinţe Socio-Umaniste de pe lângă Universitatea Banatului (1991-1993).

Lucrează în Ministerul de Externe, ca şef al Misiunii Diplomatice a României în R.P.D. Coreeană (1994-1996 şi 2000-2003). După 2003, devine  membru fondator şi preşedinte al Fundaţiei Academice Europene „Etno-Culturalia”, Bucureşti.

Colaborări la: „Flacăra”, „Cultura”, „Oglinda literară”, „Bucureştiul literar şi artistic” etc.

Volumele publicate: Prelegeri de etnologie şi etnografie românească (1995); Trilogia fantasticului gogolian (2003); Filoane etnoculturale româneşti. Prelegeri universitare la antologia «Cinci veacuri din istoria Cântecului popular românesc 1540-2004» (2004); F.M. Dostoievski, de la realismul autentic la realismul fantastic (2007); Harry Brauner între fascinaţia  folclorului şi teroarea destinului (2014).
     S-a preocupat, de asemenea, de folclorul literar şi muzical românesc, începuturile fiind făcute sub îndrumarea lui Harry Brauner. În această calitate, a înregistrat antologia Cinci veacuri din istoria cântecului popular românesc 1540 – 2011 (două ediţii, la Electrecord, în 7 volume şi 35 casete audio, respectiv, 35 de CD-uri audio, cuprinzând  780 de piese folclorice, 622 vocale şi 158 instrumentale.   



Florin MIHĂILESCU


Născut la 9 august 1937, in oraşul Slatina, judeţul Olt.

Şcoala primară, gimnaziul şi liceul, intre 1944 si 1954, in oraşul natal. Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti (1954-1959).

Doctor in filologie (1971), cu o teză despre E. Lovinescu, sub conducerea lui Şerban Cioculescu.

Profesor si metodist cultural, intre 1959 si 1962, în judeţul Olt şi în oraşul Drăgăşani, judeţul Vâlcea.

Asistent la Institutul Pedagogic din Bucureşti (1962-1972). Lector (1973) conferenţiar (1991), apoi profesor (1996), la catedra de istoria literaturii române a Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, până la pensionare, in 2006.

Lector de limbă, cultură şi civilizaţie românească (1979 şi 1985) la Université Provence (Aix-Marseille I), Franţa.

Director al Direcţiei pentru imaginea României în lume, din cadrul Departamentului Informaţiilor Publice al Guvernului României, intre 1991-1992.

Colaborări la „Gazeta literară”, „Viaţa Românească”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Revista de istorie şi teorie literară”, „Caiete critice”, „Ateneu”, „Limbă şi literatură”, „Ramuri”, „Revista nouă”, „Pro Saeculum”, „Paradigma”, „Analele Universităţii Bucureşti” etc.

Volume publicate: E. Lovinescu şi antinomiile criticii (1972); E. Lovinescu interpretat de... (1973); Introducere in opera Hortensiei Papadat-Bengescu (1975); Analize şi interpretări literare (in colaborare cu G.G. Ursu (1975); Tradiţie şi inovaţie (1975); Conceptul de critică literară în România, 2 vol. (1976, 1979); Semnificaţiile criticii contemporane (1976); N. Iorga interpretat de... (1979); Aesthesis carpato-dunarean (1981); Hortensia Papadat-Bengescu (in limba maghiară), Editura Kriterion (1986); Mihai Eminescu: Luceafărul şi alte poezii (antologie comentată) (1995); Titu Maiorescu: Critice (antologie comentată) (1997); Introducere în opera lui Mihai Ralea (1997); Extemporale critice (1998); Critice şi metacritice (1999); De la proletcultism la postmodernism (2002); Reconstituiri critice (2007); Critica sau judecata fără sfârşit (2008); Amendamente la ideile critice (2012).

Mircea Eliade et les horizons de la culture, Actele Colocviului Internaţional de la Aix-en-Provence (Franţa), 3-5 mai 1984, adunate şi îngrijite de..., (Université de Provence, 1985).

A îngrijit ediţia Mihai Ralea: Scrieri, vol. 4,5,6,7 (ediţie, studii, note şi comentarii), (1988-1989).
 
                                       

     
   Mihail MIHAILIDE
   (pseudonime în presă: Mihail Tomșa, Paul Ulmu)   

      
    Născut la 6 mai 1938, la Viena, Austria.
    Liceul „Sf. Sava” (înainte de 1989, numit Liceul de Băieți nr.1, apoi „Nicolae Bălcescu”), absolvit în 1954, apoi Facultatea de Medicină Generală din București (ulterior Facultatea de Medicină „Carol Davila”), (1954-1960).
   Medic primar de medicină generală/medicină de familie, medic specialist în sănătate publică și management sanitar. A lucrat în circumscripții sanitare și dispensare rurale și urbane, spital, la stația de salvare a județului Ilfov, inspector pe probleme de medicină generală la Direcția Sanitară a județului Ilfov (1960-1979). Ziarist, şef de secție medicală la publicația „Muncitorul sanitar” (1979-1990). Redactor-șef, apoi director general și fondator al săptămânalului „Viața medicală”, ulterior și al Editurii Viața Medicală Românească (1990-2017). Conduce Editura „Cartea Medicală” (din 2018). Fondator și a fost vicepreședinte al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România, membru al Uniunii Mondiale a Scriitorilor Medici. Vicepreședinte  al Asociației Medicilor Artiști Fotografi (ARFOME).
      Debut publicistic din 1960, într-o publicaţie raională.
    Debut în volum, în 2000, în colecția „Non omnis moriar” a Editurii Viaţa Medicală românească, cu volumele Eu sunt Cassandra, nene Iancule!, Prepeleacul cu jurnale și Vineri, înainte decutremur.
     Alte volume publicate : Medici-scriitori și publiciști români – mic dicționar, (Editura VMR, 2001).  Literatura artistică  a medicilor  (2 vol., Editura VMR, 2009). Strategia și tatica de a ne fura singuri căciula, publicistică (Editura VMR , 2010), Eul altora – Jurnale intime, Autobiografii, Memorii (Editura VMR , 2012), Un proces de malpraxis la comandă politică – Dosarul doctorului I. Făgărășanu (Editura VMR, 2013), Medicii și seducția puterii Miniștrii sănătății , 1945-1989 (Editura VMR, 2014, 2016), Șarlatani și vindecători închipuiți (Editura VMR, 2015),  Adjuncții (iatroistorie recentă) (Editura VMR, 2015); Medicii Regilor României: Regele Carol I, Regina Elisabeta, Regele Ferdinand, Regina Maria - Vieți, destine, personalități (Reconstituiri iatroistorice documentare) (Editura VMR, 2016), Insolitul ospăţ al unui devorator de arhive (Editura VMR, 2017), Urma pașilor din urmă, publicistică (Editura VMR, 2017).
     Volume colective (Antologii): Ecce medicus, 1995; Tăierea nodului gordian; 1996. Eroare de paralaxă, 1997; Pluta ultimei speranțe, 1998; Nedeslușită, parabola orbilor, 1999; Anul 2000 – O lume în schimbare, 2001; Sănătatea și violența fără frontiere, 2001; Cine tace consimte, 2002; Medicina și artele, 2003; Zece, 2004;  12 cele mai frumoase pagini, 2005; Personalități medicale – opinii și fapte, 2006; Medicina românească – înnoiri europene, 2007; Portret în oglindă la 20 de ani, 2008 ; Excelența medicală în vremea crizei, 2009; Excelsior, 2010 ; Quo vadis, Medicinae, 2011- din seria Caietele „Vieții medicale“, volume pe care adesea le-a structurat, titrat și redactat, însoțindu-le de prefețe. Proză și epigrame în  „Clipa cea repede…” (1993, 1996, 1999, 2008, 2010, 2011), volume ale Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România. Texte în Fântâna din Kos, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2015, 2016, periodic al S.M.S.P.R. 



Virginia MUŞAT

(În actele oficiale Victoria Cîmpeanu)



Născută la 17 martie 1948, la Craiova, judeţul Dolj.

Şcoala generala şi liceul la „Nicolae Balcescu”, din Craiova (1954-1965).

Facultatea de Limba şi Literatura Romană, Secţia română-franceză, a Universităţii din Bucureşti (1965-1969). Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti (1969-1973).

Doctorat în Filologie la Universitatea din Bucureşti, cu o lucrare despre „C. Stere – scriitorul”, coordonator Zoe Dumitrescu-Buşulenga (1978).

Procuror la Galaţi (1973-1976). Profesor de limba şi literatura română şi limba franceză, din 1976 până la pensionare (2006), la diferite şcoli, printre care, Liceul de Muzică „Dinu Lipatti" şi Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” (1989-2006), ulterior, la Liceul „Mircea Eliade” şi „Colegiul Tehnic Energetic”. Asistent la Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii „Dimitrîe Cantemir” din Bucureşti (2009-2016).
Director şi patron al ziarelor „Robinson” (1990), „Valea Prahovei” (2000).
Publică încă din copilărie, poezie, în revista „Luminiţa” şi în ziarul „Înainte”, semnând Victoria Ghinju Cîmpeanu (1959).
Adevăratul debut are loc în „Ramuri”, unde semnează Virginia Muşat (1972).
Colaborări la: „Ramuri”, „Amfiteatru”, „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul” etc.
Debut în volum: Orion – constelaţia mea, versuri (Editura Eminescu, Bucureşti, 1976).
Alte volume publicate: C. Stere – scriitorul (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1978), Mihail Sadoveanu – corespondent şi povestitor de război  (Editura Militară, Bucureşti, 1978), Ars amandi, versuri (Editura Albatros, Bucureşti, 1980), Vasile Cârlova (Editura Albatros, Bucureşti, 1981), De faţă cu desăvârşirea, versuri (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1983), Secretul femeii dispărute, roman (Editura Paradis, Bucureşti, 1996), Misterul din strada Paris, roman (Editura Paradis, Bucureşti, 1998), Judecata de apoi, roman (Editura Paradis, Bucureşti, 2000), Liberul Arbitru, versuri (Editura Militară, Bucureşti, 2002), Arta iubirii, versuri (Editura Militară, Bucureşti, 2004), Ultimele e-mailuri ale Elodiei sau Cronica unei dispariţii suspecte, versuri (Editura Paradis, Bucureşti, 2008), Dragostea perfectă, versuri (Editura Paradis, Bucureşti, 2008), Neuitata iubire, roman (Editura Militară, Bucureşti, 2011), Suflete pereche, roman (Editura Semne, Bucureşti, 2014).
A îngrijit următoarele volume: Al. Piru, Cearta, roman, ediţie necenzurată (Editura Paradis, Bucureşti, 1995), Al. Piru, Istoria literaturii romane (Editura Paradis, Bucureşti, 1997). 
Premiul de debut al Editurii Eminescu pentru manuscrisul volumului Orion – constelaţia mea (1976).
 

    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu